Dani vine cu ideea sa facem o tura lunga de traversare a M-tilor Poiana Rusca, era vorba intial de vreo 150km, si treaba era serioasa, pentru ca nu aveam decat o zi la dispozitie.
Plecam asadar vineri dupa-masa din Arad spre Faget, si campam seara la Valea lui Liman. Inainte sa ajungem la locul de campare, ne oprim sa vedem pestera de la Romanesti, unde se tin concerte.
Noaptea trece repede, si suna ceasul la ora 6. Ne pregatim rapid, strangem cortul, preagatim bicicletele si la ora 7 incepem sa pedalam pe drumul pietruit si mai apoi pe forestierul care urca spre creasta Poiana Rusca.
Mergem cu spor in racoarea diminetii, trecem de drumul pietruit proaspat de care cam incepusem sa ma satur, si dam de forestier. Automat crestem viteza, si inaintam mult mai usor. Verificam si odometrul, si vedem ca avem o medie foarte buna, totul parea sa indice ca ziua respectiva va fi o reusita.
Ajungem langa un canton, si niste caini ne iau in primire, si preocupati sa nu ii lasam sa ne ajunga nu vedem ca la canton este o bifurcatie de drumuri. Continuam sa urcam pe forestier, si drumul urca tot mai pronuntat. Ne apropiem vertiginos de 1000 m altitudine, si cand ii atingem, si asteptam sa iesim in creasta, marea surpriza, drumul se termina brusc.:((((
Verificam harta si ne dam seama ca am reusit sa gresim drumul, si ne ofticam destul de tare, ca deja eram la altitudinea de creasta, doar ca ne despartea de creasta un versant impadurit la greu...
Nu stam mult pe ganduri, incepem sa coboram, reusesc si sa derapez serios de vreo doua ori, dupa care incep sa mai scad din viteza, fiind portiuni in care coboram cu vreo 40 kmh pe drum forestier accidentat...dar nu cu downhill bike, nu nu....cu trekking bike-ul meu, evident...:))
Coboram si tot coboram vreo 600 m diferenta de nivel, si ajungem la cantonul cu pricina, cainii cu pricina, si vedem si greseala cu pricina....Incepem sa urcam iar pe drumul cel bun de data asta, dar parca nu mai asa cu spor ca si pe precedentul.
Intr-un final ajungem si in creasta, am facut parca vreo 20 km in plus si am pierdut cel putin o ora si jumatate. Asta e acuma, ne consolam ca vom ajunge mai tarziu noaptea, si continuam coborarea spre Ruschita, unde se afla cariera de marmura. Pe o buna portiune de coborare drumul se intersecteaza cu albia unui parau, si ne racorim bine , dar si coboram greu.
Ajungem in Ruschita, admiram marile blocuri de marmura, si incepem sa coboram pe asfalt spre Rusca Montana.
E o coborare foarte frumoasa, si tragem tare sa recuperam timpul pierdut. Dupa Rusca Montana, urmeaza teoretic a doua urcare grea a zilei spre Vadu Dobrii, si penultima. Nu iesim bine din Rusca, si Dani ma striga din urma. Ma opresc, si il vad ca vine pe langa bicicleta. "S-a rupt lantul....." . Deci alta kestie mai nashpa nu imi putea spune...
Bineinteles ca nu avem lant de rezerva, si deja ne gandim cum ajungem la masina pe varianta cea mai scurta, tura pare deja compromisa. Tot ne gandim, si un localnic se apropie de noi, ne intreaba de problema, si ne ofera si solutia. Trei case mai incolo, se afla un om care repara biciclete. Cu speranta, pornim spre casa omului. Treaba se rezolva destul de repede, lantul e nituit la loc, si acuma urmeaza marea dilema. Continuam, sau ne intoarcem???
Analizand situatia, si nestiind cat va tine lantul carpit, ne gandim ca cea mai buna varianta e sa ne intoarcem, astfel ar fi cu vreo 50 km mai scurt decat planul initial. Cu parere de rau, hotaram sa ne intoarcem, pana aici am parcurs vreo 70 km.
Pentru ca deja ni se facuse foame de-a binelea, ne oprim vreo ora si mancam pe saturate. Greseala...
Cu burtile pline , incepem sa urcam serpentinele spre Ruschita. Asta oricum e partea buna a drumului...adica cea cu asfalt. Ne racorim la o fantana din Rusca si alimentam cu apa proaspata.
Dupa ce trecem de cariera din Ruschita, panta se inaspreste pana intr-atat ca suntem nevoiti sa facem push bike, ca doar si oboseala se resimte...
Pe unele portiuni pedalam, pe unele marsaluim, pe unele ne racorim in apa paraului, si uite asa ne apropiem iar de creasta. A treia oara pe ziua de azi, la altitudinea de peste 1000m. Cand ajungem in creasta, ne odihnim vreo jumatate de ora, ce bun e si umbrarul asta aici....
Incepem coborarea spre Valea lui Liman, deja partea grea a zilei a trecut, lasam bicicletele sa zboare la vale, si ne bucuram ca incepe sa se racoreasca.
Trecem si de drumul pietruit de cativa kilometri buni, si iata-ne dupa 12 ore de la plecare, ca ajungem la masina.
Datele tehnice au fost aproximativ urmatoarele: 106 km, vreo 2500 m diferenta de nivel in urcare si tot atat in coborare, vreo 7,5 ore efective de pedalat, si 12 ore de traseu cu tot cu pauze. Pentru o zi a fost destul de bine, desi initial trebuia sa fie cel putin 150 km . Ne resemnam cu gandul ca venim inapoi aici candva sa ne luam revansa si sa parcurgem tura asa cum era planul initial.
Zona e foarte frumoasa, se preteaza bine la mountain bike, si o recomand celor care doresc sa incerce.
Tot aici se tine si Liman Bike Race, una dintre competitiile de mountain bike din tara.
Pedalati, nu stati acasa, pedalati cu spor!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu