Creasta Arpasel-Vartopel sau un vis frumos, visat de cativa ani, dar care se materializeaza abia in august 2010. Din pacate cuvintele, si chiar si imaginile sunt prea sarace ca sa explice sentimentul, trairile, emotiile pe care le experimentezi pe un astfel de traseu alpin. Nu am intalnit pe nimeni in creasta in acea zi absolut superba de august, astfel am simtit acel sentiment de salbaticie, frumusete, maretie, pe care Dumnezeu ni le-a oferit prin creatia Lui minunata.
A fost una din turele neplanificate din timp, ci destul de spontana, astfel decid cu Dani ca plecam miercuri dupa-masa din Arad spre Balea Lac.
Ajungem destul de tarziu la Balea lac si urcam la lumina frontalelor la lacul Capra, unde montam cortul la miezul noptii si incercam sa adormim cat de repede, pentru ca la ora 6 va fi trezirea.
Dupa un somn bun, ne trezim, luam un mic dejun frugal si ne echipam. Incepem sa urcam pe piciorul care duce la Revolver, din pacate e ceata cam peste tot.
Stam putin, si realizam ca soarele incepe sa isi faca aparitia si ceturile incep sa se risipeasca.
Dupa o coborare pronuntata si abrupta, gasim pitonul de rapel, si rapelam pana in fereastra marelui V, unde in fata noastra se inalta impunator peretele marelui V, primul obstacol si probabil cel mai mare din creasta Arpasel -Vartopel cand sensul de parcurgere este Vest-Est.
Incep sa urc prima lungime, Dani ma fileaza. Ajung la un loc bun de regrupare si regrupez pe la jumatatea peretelui. Asigurarile sunt suficiente pe prima lungime.Dani ma urmeaza repede si incepem sa studiem pe unde sa abordam a doua lungime. Hotaram ca o abordam prin dreapta. Incep cu o traversare expusa, sub noi e haul pana in poteca turistica. Incep sa catar cativa metri buni, si nu gasesc nici un piton.Pana la urma scot un friend, il plasez bine dintr-o pozitie destul de incomoda, si merg mai departe. Mai plasez inc unul si dupa inca cativa metri, ajung la regruparea de sus. Ii strig lui Dani ca am regrupat si ca poate sa vina.
Ajunge si Dani si imi spune ca i-a placut, si ca a fost tare. Sunt de acord, mi-a placut mult si mie.
In spate se vede Vf. Capra de unde am coborat in fereastra Marelui V.
In fata se vede o parte din creasta pe care urmeaza sa o parcurgem. Pentru siguranta decidem sa mergem legati in coarda.
Ajungem la portiunea de 'gard' , o depasim cu atentie si ne simtim coplesiti de salbaticia si frumusetea ce ne inconjoara.
Continuam in creasta, este o zi absolut superba, de sfarsit de vara, si pretutindeni se deschid niste privelisti minunate.
Ajungem si la prima asa numita ureche de iepure, urechea vestica. Dani vrea sa o parcurga cap, deci ma pregatesc si il filez.
Sub noi se vede poteca turistica, cateva sute de metri mai jos.
Dani ajunge in varful urechii vestice , amenajeaza regruparea si incep sa urc si eu repede. De sus din varful urechii avem asa panorame frumoase, nu ne abtinem sa nu facem o gramada de poze. In fata se vede o parte din culmea Raiosu-Museteica, cu Vf. Museteica.
Calare pe urechea Vestica.
Creasta ce porneste din Vf. Capra, de unde venim noi.
In fata vedem Vf. Turnul Vartopel.
Rapelam de pe urechea Vestica in strunga dintre urechi, urmeaza urechea Estica, care este putin mai dificila decat cea Vestica si mai putin asigurata, in acest sens de parcurgere.
Dani ma fileaza si incep sa urc cap, si destul de repede ajung in varful urechii estice, unde gasesc regruparea amenajata.
Il filez pe Dani care vine si el repede sus.
Rapelam de pe urechea Estica, si ajungem destul de curand in fata Vf. Turnul Vartopel. In partea stanga a crestei se desprinde salbatica si frumoasa muchie a Albotei.
Creasta Arpaselului, care ramane in spatele nostru, urmeaza sa parcurgem creasta Vartopelului.
Creasta Varopelului este foarte frumoasa si aeriana, si nu este deloc de subestimat.
La un moment ajungem intr-un valcel abrupt. pe care hotaram sa il rapelam, dupa un colt de stanca. Ne-a ajuns la fix coarda pana jos. :)
Am lasat in urma Vf. Vartopel, o scurta pauza.
Facem niste poze, o pauza de alimentare si reenergizare, ce a fost greu a trecut, urmeaza drumul de intoarcere pe poteca turisitca pana la lacul Capra.
Pe acolo sus am fost noi azi, :P, se disting bine urechile de iepure , in dreapta.
Ajungem in dreptul valcelului care duce in despicatura Marelui V. Peretele din dreapta l-am catarat noi azi.
O parte din creasta ce am parcurs-o azi, a fost asa de frumos.
Ajungem si la monumentul funerar al tinerilor oradeni surprinsi de avalansa, si ne intristam putin.
Se apropie seara, curand apune soarele.
Si ajungem si la locul nostru de campare, se vede in fata monumentul Nerlinger.
Am plecat dimineata la ora 7, si ne-am intors seara la ora 19, am fost plecati 12 ore in traseu, dar ne-am bucurat de pauze frumoase, nu avea rost sa ne grabim, ca nu eram la maraton.
O parte din echipamentul folosit in aceasta tura, espadrilele nu le-am folosit, am catarat in papucii sport cu profil montan.
A doua zi dimineata ne trezim de voie, si ne minunam de cerul absolut azuriu, fara nici un nor. este din nou o zi superba si ne pare asa rau ca trebuie sa impachetam si sa ne intoarcem acasa.
Echipa, la bine si la rau.
A fost una dintre cele mai scurte si mai frumoase ture alpine de la noi din tara, intr-u loc asa de frumos cum sunt Muntii Fagarasului.
Brother,sunt f mandra de tine.
RăspundețiȘtergereEstera
Va pup pe toti trei(Silvi,tami si sara)
RăspundețiȘtergereToti iubesc muntele.:)
Estera
Buna treaba.Felicitari!
RăspundețiȘtergereMersi mult! :P
RăspundețiȘtergereSuper :D... asa imi pare de rau ca nu am putut veni si io cu voi in tura asta :( Da poate altadata , cine stie ...;)
RăspundețiȘtergere