Printre picuri de ploaie

In weekendul acesta ultim din luna Mai se anunta vreme ploioasa , dar asta nu ne-a descurajat pe mine si pe Alin sa planificam o tura de mountain biking.
Pentru ca sotia lui Alin e din Caransebes si ei pleaca vineri acolo, hotaram sa facem o bucla cu plecare din Caransebes prin Otelul Rosu, Poiana Marului, Valea Sucului, Saua Jigoria, Cuntu, Plopu sau Varciorova, Buchin si inapoi Caransebes.
Plecam vineri dupa-masa din Arad si innoptam la Caransebes, la familia Stiopu, multumesc frumos pentru ospitalitate.
Dimineata hotaram sa plecam cu masina pana la Otelul Rosu, ca ne duce socrul lui Alin, si de acolo ne echipam si incepem sa pedalam spre Poiana Marului. Era sa "las" telefonul mobil pe acolo in Otelul, dar l-am recuperat cu chiu cu vai...
Pedalam cu spor, vremea e frumoasa deocamdata, si lumea a iesit la sapat gradinile de porumb.
La o scurta pauza, ma hotarasc sa mai umflu roata de la bicicleta, si reusesc sa o explodez :)) Prima pana...nu ultima...
Trecem de baraj, urcam serpentinele si cerul e tot mai plumburiu,,,incepe sa picure....
Ne apropiem de Poiana, si incepe sa ploua tare, dar noi gasim la fix terasa unui mini market, ne adapostim si ne reenergizam pana trece valul de ploaie.
Dupa vreo ora ploaia se domoleste si noi pornim pe valea Sucului, ca avem de recuperat deja...
Din pacate nu avem aparat foto la noi, am facut cateva poze la coborare cu mobilul:(

Urcusul e lejer la inceput pe vale, dar sunt namoale in destule locuri. La un moment dat mai fac o pana, suspectez ca a intrat o pietricica ascutita. Pana numarul doi....din fericire s-au oprit aici! :)
Pe masura ce ne apropiem de saua Jigoria, urcusul e tot mai sustinut, si noi tot mai obositi.
Aaaa....am uitat sa va spun, avem in spate rucsacii mari, adica sac de dormit, salteluta, cort.....Deci nu cred ca mai merg in alta tura de mountain bike cu asa bagaj in spate, e tare obositor. Noi am luat insa cu noi ca sa putem campa peste noapte si astfel sa impartim drumul in 2 etape.

Ajungem si in Saua Jigoria, mai facem o pauza de jumate de ora si povestim cu ciobanul de acolo, si pe cand ne hotaram sa plecam iar incepe sa picure. Ajungem pana la intrarea in padure spre poiana Seroni, si incepe sa ploua. Atunci ne dam seama ca e mai cuminte sa punem cortul, ceea ce si facem rapid. La adapostul cortului, ne rasfatam culinar, ca doar nu am carat degeaba bunatate de mancare :P
Curand ne cuprinde somnul, nu inainte sa aflam la telefon ca maine e anuntata vreme foarte urata, ploaie, furtuna, auuuuu...
Dimineata ne trezim devreme, ne punem urgent sa impachetam si ne dam seama ca sunt mari namoalele in padure, ca doar a plouat la greu aseara, si tinand cont de ce vreme e anuntata, facem ce e cel mai intelept, incepem sa coboram.

Coborarea e super faina, am mai coborat-o pe bike in 2007, cativa km buni sunt pe asfalt pana la Telescaun la M-tele Mic, si apoi pe forestier si iar pe asfalt prin Borlova spre Caransebes.

Las bicicleta sa coboare pe asfalt in viteza cam mare, doar serpentinele mai ma limiteaza si gandul ca asfaltul e ud....si nu vreau sa derapez, nicidecum sa imi imaginez ca iau o tranta....
Coboram in siguranta, si pe la ora 10 suntem in Caransebes, parca imi pare rau pe undeva ca nu am continuat....vremea e inca frumoasa :)
Chiar daca vremea nu a tinut cu noi, a fost o tura frumusica, am pedalat aproximativ 75 km si ne-am simitit bine in mijlocul naturii.

1Mai in familie pe Cheile Carasului

Se apropie 1 Mai si suntem tot nehotarati unde sa mergem si in ce varianta. Dilema noastra apare din faptul ca nu mai suntem 2, eu si Tamara, ci suntem 3, avem o printesa pe nume Sara Anastasia, are 1 an si o luna si ne gandim sa facem prima iesire cu cortul in 3 :)

Zis si facut, ne hotaram pentru Cheile Carasului, o zona foarte frumoasa, cu clima mediteraneana blanda, si chiar daca am mai fost de 2 ori acolo, si tot de 1 Mai, abia asteptam sa revedem locurile frumoase care ne evoca atatea amintiri.

 

Pe ultima suta de metri se hotarasc si Simon cu Lidia sa ne insoteasca, si astfel vineri dupa-masa plecam spre Carasova cu masina plina. Echipa: Sara, Tamara, Lidia, Simon si eu.

Ajungem destul de tarziu la pod in Carasova, ne echipam, ne dam seama ca nu avem cum sa luam toate bagajele intr-o tura (asta nu e o tura tipica de mers la munte pentru noi, se adauga un "bagaj" foarte important, Sara) si ne hotaram sa mergem lejer, iar baietii sa ne reintoarcem dupa ce campam sa mai luam restul de bagaj.

Ajungem intr-o poienita mica si draguta, chiar inainte de poiana La Nuci, si ne hotaram sa ramanem acolo, fiind un loc mai retras si pe gustul nostru, chiar pe malul Carasului.

 

Ne prinde inserarea montand corturile, iar dupa ce terminam eu si Simon mergem sa recuperam si restul de bagaje, la frontale.

Am uitat sa va spun ca am reusit sa nu avem aparat foto la noi :(

Deci tura asta va fi mai mult vorbe, si mai putine poze....deci totusi au fost ceva poze...:))

Noaptea trece linistit si a doua zi ne trezim de voie. Dupa toaleta de dimineata si mic dejun, punem niste carne la marinat pentru frigarui, si pentru ca e prea devreme sa ne apucam sa facem foc, mergem cu mic cu mare la Pestera Liliecilor, sa ne facem pofta de mancare.

Ajunsi aici, ne echipam cu ham si coarda, catar cei cativa metri sus la pestera, pun o mansa si ii filez pe restul sus. Totul ca la carte, partea interesanta ramane la urma, cand o iau pe Sara in ham, si ma catar cu ea filat in coarda. Nu e foarte usor sa te cateri cu 10 kg in fata atarnand de tine:), dar am o senzatie maxima de satisfactie cand ajung sus.

Printesei noastre ii place foarte mult si plecam in pestera. Cand am urcat, am mai ajutat cu echipamentul 2 baieti, care ne insotesc si ei in pestera, si datorita lor avem si noi ceva poze din tura asta. Le multumim mult pentru poze.:)

Prin pestera e racoare, afara e o caldura, ca nu stii cum sa gasesti mai repede un loc umbros :P

Mergem vreo jumatate din cat se poate vizita pestera, si pentru ca Sara da semne de foame si oboseala, ne reintoarcem spre intrare, ceilalti mai inainteaza putin prin pestera.

Simon si Lidia se pare ca se bucura si ei de racoarea si misterul pesterii :P

Si avem si doua poze de grup:

Peisaj de pestera...

Si ne reintoarcem...la caldura :P

Mai ajutam un grup cu coarda sa coboare, coboram si noi si ne indreptam spre locul nostru de campare. Apa rece a Carasului ne congeleaza picioarele intr-un mod placut, tinand cont ca afara e consternant de cald.
Aprindem focul, cu amnarul bineinteles, si pregatim niste frigarui, care se dovedesc a fi geniale dupa parerea unanima a tuturor.
Destul de tarziu dupa-masa ne gandim si noi ca e prea devreme sa lenevim la corturi, si impreuna cu Lidia si Simon dam o fuga in poiana Prolaz, parcurgand cheile domestice si bucurandu-ne de locurile minunate.
Din Prolaz, unde e destul de multa lume si galagie, mai inaintam in cheile salbatice o perioada, si curand ne reintoarcem, ca se insereaza.
Ajungem pe intuneric la corturi, unde intre timp s-a trezit si printesa noastra, si mai stam la povesti.
Mai trece o noapte linistita la cort si calduroasa pentru perioada asta a anului.
A doua zi mai trandavim putin si ne punem sa impachetam, pentru ca trebuie la ora 17 sa fim la Arad.
Parasim cu parere de rau peisajul pitoresc al Cheilor Carasului si ne intoarcem intre betoane, la oras.
A fost o tura faina si reusita, ne bucuram ca Sara s-a comportat foarte bine la cort si s-a bucurat sa umble desculta prin iarba, sa se joace cu manutele in apa rece a Carashului si sa simta racoarea rece a pesterii.
Simt ca am inceput prima aventura dintr-o serie mai lunga de iesiri la munte in 3...:))