Condor de Retezat

Incerc sa adun niste oameni pentru tura asta, dar se pare ca doar Alin e disponibil. Nu e problema, de multe ori turele cu numar restrans de persoane sunt mai usor de gestionat si cu mai putine batai de cap.
Ma gandesc de mult sa vizitez refugiul Condor, un refugiu deosebit de primitor si dotat binisor, care pana in momentul de fata este pentru mine pe primul loc in top refugii din tara. Asadar plec vineri dupa-masa cu Alin spre statiunea de ski Rausor. Parcam in Rausor destul de tarziu , aproape cu lasarea serii, ne echipam, punem frontalele si ii dam in sus. Nu urcam pe langa partie, urcam pe Stevia in sus si speram sa gasim curand marcajul. Din Rausor ne insotesc 5 caini, printre care si unul negru, deosebit de frumos si impunator prin statura. Reusim sa balaurim ceva timp prin padure si cand panta se inaspreste rau, o luam in stanga si dupa cateva minute bune reusim sa ajungem in poteca turistica. Ne bucuram de marcajul gasit pe un copac si mergem cu spor pana la Refugiu, unde deja destoinicii nostri tovarasi de drum ne asteapta in fata verandei sa le deschidem:P
Ne dam seama ca suntem primii la Condor in acest sfarsit de saptamana, gasim refugiul curat si lemne taiate. Pregatim repede focul ca sa dezmortim atmosfera si ne punem sa papam ceva, bucurandu-ne de caldura adapostului.
Servim si tovarasii de drum (cainii) cu ceva mancare si le lasam veranda deschisa sa poata dormi in conditii mai bune. Rasfoim jurnalele Condorului si incet incet ne cuprinde toropeala. Dormim bine pana dimineata.
Nu ne trezim foarte devreme, dar vazand vremea asa de buna, ne grabim sa dejunam si sa ne echipam de drum.
Pornim spre lacul Stevia si vazand ca zapada nu e foarte mare si fara risc de plecare, urcam in saua Lolaia fara nici o emotie. Punem de aici coltarii si in scurt timp trecem de abruptul urcus si ajungem pe varful Retezat. Panoramele ne coplesesc, si nu ne saturam sa admiram cu nesat si sa facem o scurta lectie de geografie.

Previzualizaţi

Incerc sa adun niste oameni pentru tura asta, dar se pare ca doar Alin e disponibi
Dupa pozele de rigoare pe varf, ne hotaram sa coboram prin creasta Valereasca, si incepem sa coboram printre bolovani.





Prin creasta ne mai afundam in unele portiuni cu jnepenis destul de mult, dar dupa ce refacem energia cu o gustare, ii dam cu spor inainte.



Coboram exact in spatele refugiului si avem placuta surpriza sa ne intalnim cu 3 persoane care ne-au vazut in creasta si ne-au asteptat cu focul aprins si ceva cald. Le multumim:)
Cand coboram din creasta, am vazut un grup de 5 persoane care urcau spre Vf. Retezat din culmea Lolaia. Ne miram ca urca asa tarziu. Dupa mai mult timp au ajuns la refugiu si ei. S-au intors la 10 minute de sub varf, pentru ca deja era seara si vant puternic. se hotarasc sa ramana la Condor in detrimentul cortului si ne punem pe povestit la gura sobei.
E tare cald si bine, si curand adormim. A doua zi, duminica, cei 5 clujeni se intorc la masina, noi ramanem inca putin , si dupa ce semnam jurnalul de prezenta, lasam reugiul curat si cu niste lemne taiate, si coboram si noi la Rausor, dar ramanem cu gandul la primitorul refugiu Condor. Sigur ma mai intorc pe aici, promit solemn:)