Refugiul Carja din Parang

Vineri dupa-masa ma suna Dani, un prieten bun si fost coleg de serviciu, si ma intreaba daca vreau sa mergem la munte. El se gandeste sa mergem in Vladeasa, dat fiind buletinul nivometeorologic care indica risc 4 de avalansa la peste 1800m. Il conving insa sa mergem in Parang si accepta repede, cu atat mai mult cu cat este prima data pe plaiurile Parangului. Se decide sa vina pe schiuri de tura, eu iau la mine o pereche de rachete de zapada de imprumut pentru orice eventualitate. Plecam in jurul orei 7 din Arad, si inainte de amiaza, ajungem in Petrosani, si luam telescaunul pana pe platou. De acolo ne echipam, si urcam pe piciorul Parangului Mic pe o vreme superba si cu panorame coplesitoare in toate directiile.

Curand ajungem pe Vf. Parangul Mic (2074m), unde facem o scurta pauza, niste poze si reenergizare.
De aici avem de parcurs creasta inspre Vf. Carja (2405m), unde planuim sa innoptam la Refugiul Carja.

 Nu am mai dormit niciodata iarna in acest refugiu dar stim ca este un refugiu destul de rustic, fara priciuri si neizolat. Nu asta insa e problema, ci faptul ca e situat intr-un loc in care este mai tot timpul iernii ingropat in zapada:)

In creasta ajungem din urma 3 baieti din Timisoara, Serban si 2 Iulian-i, si ne continuam drumul impreuna, pentru ca avem aceeasi tinta, refugiul Carja.
Serban se opreste si pozeaza si iata si niste poze aici.

Ne bucuram ca unul din baieti are o lopata la el, noi neprevazatori , nu am luat, si ne dam seama ca vom avea ceva munca de efectuat ca sa ne putem bucura de adapostul refugiului. Baietii au la ei corturi iar noi decidem ca in caz de nereusita in dezgroparea refugiului, sa facem un bivuac in zapada.

Vremea minunata de afara ne bine-dispune si timpul zboara repede, si ne apropiem de impunatorul vf. Carja. Pe Dani il cuprinde oboseala pe schiurile de tura, si o iau usor inainte si curand scot un chiot, am dat de refugiu , se vede putin partea de sus, dar in rest e complet sub zapada.

Ajung si baietii din TM, primesc lopata, si ma apuc de sapat. Sap cu spor, si cand cred eu ca dau de manerul usii, de fapt imi dau seama ca e de abia pragul de sus al usii...:))
Incepem sa sapam cu schimbul toti 5 si in aproximativ o ora, reusim sa intram in refugiu...:P

Suntem putin deceptionati pentru ca e viscolit din plin si inauntru, si e ditamai stratul de zapada. Dar ne punem pe amenajat, captusim frumos gaurile spre exterior cu zapada si tasam stratul de pe jos, ca sa ne putem pregati de innoptat. Serban decide ca doarme in refugiu iar cei doi Iuliani se hotarasc sa monteze cortul. Au si ei ceva de munca dar curand au si ei cortul instalat si ne bucuram de minunatul apus dupa o zi asa frumoasa.
Serban a surprins momentul foarte bine, aici link spre pozele de rigoare.

Vantul se inteteste afara, noi stam in refugiu la o supica calda, ceai, papa bun, si povestim una alta...
Timpul trece, ne cuibarim in sacii de dormit si curand suntem in lumea viselor...De sus picura marunt (condens) parca ar ploua usor de tot...

 Dimineata ma intristez usor cand vad ceata deasa de afara...mananc repede mic dejunul si ma pregatesc sa urc pe Vf. Carja, cu speranta ca vremea se indreapta. Planul meu de azi e Vf. Parang (2519m) dar am presimtirea ca nu va mai fi vremea frumoasa de ieri.
Nu gasesc doritori sa ma insoteasaca nici macar pana pe Carja, asa ca ii dau in sus singur, si cu parere de rau. Urc agale si fara chef pana cam aproape jumatatea drumului spre varf, dar ceata e si mai deasa aici, imi trece cheful sa merg singur, oricum am mai urcat si acu 2 ierni Vf. Carja...
Cobor...in refugiu colegii stau la taclale...ma pun si eu cu ei...
Intr-un final impachetam si pornim prin creasta inapoi spre Parangul Mic...Cand trecem de Vf. Mija, vad ca deja vremea s-a imbunatatit considerabil si se zareste aproape in intregime Vf. Carja....imi vine sa ma intorc...nu glumesc :)

Ne oprim pe Parangul Mic sa mai savuram peisajele, sa pozam si sa mai gustam ceva dulce :)
Incepem sa coboram si vremea se face tot mai frumoasa, parca sa imi faca in ciuda. La telescaun sus, ma opresc la terasa si ma bronzez :))
Coboram la masina si ii dam bice spre casa...azi ajungem mai devreme...:P

Mersi mult lui Serban si Dani pentru copyright-ul la poze :P

I've been there...

• Create your own travel map or travel blog
• Top vacation rentals at TripAdvisor

Condor de Retezat

Incerc sa adun niste oameni pentru tura asta, dar se pare ca doar Alin e disponibil. Nu e problema, de multe ori turele cu numar restrans de persoane sunt mai usor de gestionat si cu mai putine batai de cap.
Ma gandesc de mult sa vizitez refugiul Condor, un refugiu deosebit de primitor si dotat binisor, care pana in momentul de fata este pentru mine pe primul loc in top refugii din tara. Asadar plec vineri dupa-masa cu Alin spre statiunea de ski Rausor. Parcam in Rausor destul de tarziu , aproape cu lasarea serii, ne echipam, punem frontalele si ii dam in sus. Nu urcam pe langa partie, urcam pe Stevia in sus si speram sa gasim curand marcajul. Din Rausor ne insotesc 5 caini, printre care si unul negru, deosebit de frumos si impunator prin statura. Reusim sa balaurim ceva timp prin padure si cand panta se inaspreste rau, o luam in stanga si dupa cateva minute bune reusim sa ajungem in poteca turistica. Ne bucuram de marcajul gasit pe un copac si mergem cu spor pana la Refugiu, unde deja destoinicii nostri tovarasi de drum ne asteapta in fata verandei sa le deschidem:P
Ne dam seama ca suntem primii la Condor in acest sfarsit de saptamana, gasim refugiul curat si lemne taiate. Pregatim repede focul ca sa dezmortim atmosfera si ne punem sa papam ceva, bucurandu-ne de caldura adapostului.
Servim si tovarasii de drum (cainii) cu ceva mancare si le lasam veranda deschisa sa poata dormi in conditii mai bune. Rasfoim jurnalele Condorului si incet incet ne cuprinde toropeala. Dormim bine pana dimineata.
Nu ne trezim foarte devreme, dar vazand vremea asa de buna, ne grabim sa dejunam si sa ne echipam de drum.
Pornim spre lacul Stevia si vazand ca zapada nu e foarte mare si fara risc de plecare, urcam in saua Lolaia fara nici o emotie. Punem de aici coltarii si in scurt timp trecem de abruptul urcus si ajungem pe varful Retezat. Panoramele ne coplesesc, si nu ne saturam sa admiram cu nesat si sa facem o scurta lectie de geografie.

Previzualizaţi

Incerc sa adun niste oameni pentru tura asta, dar se pare ca doar Alin e disponibi
Dupa pozele de rigoare pe varf, ne hotaram sa coboram prin creasta Valereasca, si incepem sa coboram printre bolovani.





Prin creasta ne mai afundam in unele portiuni cu jnepenis destul de mult, dar dupa ce refacem energia cu o gustare, ii dam cu spor inainte.



Coboram exact in spatele refugiului si avem placuta surpriza sa ne intalnim cu 3 persoane care ne-au vazut in creasta si ne-au asteptat cu focul aprins si ceva cald. Le multumim:)
Cand coboram din creasta, am vazut un grup de 5 persoane care urcau spre Vf. Retezat din culmea Lolaia. Ne miram ca urca asa tarziu. Dupa mai mult timp au ajuns la refugiu si ei. S-au intors la 10 minute de sub varf, pentru ca deja era seara si vant puternic. se hotarasc sa ramana la Condor in detrimentul cortului si ne punem pe povestit la gura sobei.
E tare cald si bine, si curand adormim. A doua zi, duminica, cei 5 clujeni se intorc la masina, noi ramanem inca putin , si dupa ce semnam jurnalul de prezenta, lasam reugiul curat si cu niste lemne taiate, si coboram si noi la Rausor, dar ramanem cu gandul la primitorul refugiu Condor. Sigur ma mai intorc pe aici, promit solemn:)

Bloju mult asteptat

Totul incepe cu invitatia unui prieten Dani, care e la a sasea incercare de a cuceri iarna varful Bloju, si aceasta devenise deja obsesie pentru el, deci de data asta mergem hotarati sa il cucerim. Eu nemaiavand pana acum ocazia sa merg pe Bloju, ma bucur ca am ocazia sa vad o noua zona din masivul Tarcu, desi pe fondul unei lovituri serioase la picior cu ceva timp in urma, ma gandesc ca poate o sa incetinesc echipa, dar tot vreau sa merg.

Plecam din Arad vineri dupa-masa cu o masina spre Poiana Marului, suntem 4 persoane, o fata si 3 baieti: Ancke, Dani, Alex si eu (Silviu). Ajungem pe intuneric in Poiana Marului si dibuim un loc fain de pus cortul, ne bagam in sacii de dormit ca afara se lasase frigul bine de tot, si tragem pe dreapta.
Dimineata la ora 6:30 ne trezim, stim ca avem drum lung pana in caldare la Netis unde planuim sa dormim sambata seara, asa ca la ora 8 deja incepem sa urcam pe Bistra Marului.

Vremea pare deocamdata frumoasa, chiar daca prognoza meteo se anuntase cam nefavorabila pentru sambata, noi insa ne bucuram si ii dam cu kef la deal pe urcusul pronuntat.
De la un moment dat prin padure, observam ca mergem in paralel cu urme destul de proaspete de urs, eh ce sa-i faci, noi mergem pe cararea din teritoriul lui, si nu invers :P


Urcusul prin padure e destul de sustinut, si cum avem rucsaci nu tocmai usurei, pentru ca va trebui sa dormim in cort la Netis, ne incalzim destul de tare si incepem sa renuntam rand pe rand la cate un layer de haine, care dimineata datorita frigului patrunzator erau binevenite.
Dupa vreo 3 ore iesim intr-o poiana frumoasa, si de acolo se vede deja golul alpin, asa ca tinand cont ca ne-am miscat binisor, pana aici nefiind inca zapada, ne oprim in poiana la o pauza de masa si odihna.


Dani povesteste despre tentativele lui anterioare de cucerire a Vf. Bloju iarna, cand ba a fost prea mare zapada, ba au plecat pra tarziu, intr-una din dati intorcandu-se chiar la jumatate de ora de varf, nefiind pregatiti sa campeze peste noapte sus in creasta.
Lasam in spate privelistea cu barajul din Poiana Marului si continuam sa marsaluim prin golul alpin, punem pe noi gecile ca bate vantul cam tare aici sus si se si innorase, si ne minunam de privelistea minunata oferita de Tarcu, Godeanu si pana spre Retezat.

Ajungem si la primele portiuni mai intinse de zapada, si ne apropiem cu pasi repezi de varful Bloju, se pare ca de data asta va fi o reusita de cucerire pentru Dani, si ne bucuram toti pentru el.


Se apropie inserarea, si ajungem pe varful Bloju, si vedem deja caldarea lacului Netis unde vom campa in seara asta. Pe varf Anke e surprinsa de gestul dragut din partea lui Dani de a-i oferi un inel si de a-i face o declaratie de dragoste, foarte frumos sfarsit de zi:P


Decidem sa coboram sub Vf. Bloju la un lacusor micut, inainte de lacul Netis, si punem cortul ca deja se lasa intunericul. Dani se pune sa topeasca zapada sa avem apa destula pentru a doua zi, si ne punem sa povestim la adapostul cortului si caldurica sacilor de dormit.
Nu dupa mult timp incepe sa fulguiasca si sa se inteteasca vantul.

La un moment dat, ies afara din cort si am placuta surpriza sa vad un covor alb proaspat care se asternuse deja peste tot. Anins ceva in noaptea care a urmat, a batut si vantul moderat, pe care l-am resimtit, fiind la margine in cort exact in partea din care sufla:P

A doua zi de dimineata era un strat bunisor de zapada asternuta iar cortul inghetat bocna, ne punem la curatat cortul, impachetam, luam micul dejun si ii dam spre creasta cu drag si spor.








Iesim in creasta pe Vf. Bloju, care acum e acoperit de un strat bun de omat, facem niste poze si plecam spre Saua Iepii.




Coborarea spre Saua Iepii e lunga si pronuntata, si intram de vreo 3 ori prin jnepenis, deloc placut, dar in schimb e o zi superba si peisajul e de vis in toate partile, spre Retezat, spre Godeanu, spre cealalata parte a Tarcu-lui.


Ajungem in Saua Iepii, unde sunt cateva corturi, ne miram ca au campat peste noapte acolo, dar intrand in vorba, aflam ca au urcat tarziu de la Gura Apei, si i-a prins ninsoarea seara, si au decis sa nu mai urce pe platoul de sub Baicu, ci sa ramana acolo, insa i-a costat 2 corturi rupte de la vantul puternic de peste noapte, si bineinteles inghesuiala in celelalte corturi.
Coboram din Saua Iepii spre padure, spre drumul forestier, ne oprim sa mancam ceva, si ii dam pe drumul forestier spre masina. Drumul parca nu se mai sfarseste, noi suntem incaltati cu bocancii de iarna cu talpa rigida, si oboseala e tot mai accentuata si ne resimtim toti.
Dupa un drum lung pe forestier (ultima data cand il mai parcurg pe jos, cand se poate si cu masina, mai ales ca nu era zapada) ajungem in jur de ora 18 la masina si pornim spre Arad, cu nostalgia unei frumoase ture in ciuda oboselii acumulate . am parcurs in jur de 30 km aprox. in cele 2 zile, dar a meritat tot efortul. Deja ne gandim la tura viitoare.....unde sa fie....:P