Totul incepe cu invitatia unui prieten Dani, care e la a sasea incercare de a cuceri iarna varful Bloju, si aceasta devenise deja obsesie pentru el, deci de data asta mergem hotarati sa il cucerim. Eu nemaiavand pana acum ocazia sa merg pe Bloju, ma bucur ca am ocazia sa vad o noua zona din masivul Tarcu, desi pe fondul unei lovituri serioase la picior cu ceva timp in urma, ma gandesc ca poate o sa incetinesc echipa, dar tot vreau sa merg.
Vremea pare deocamdata frumoasa, chiar daca prognoza meteo se anuntase cam nefavorabila pentru sambata, noi insa ne bucuram si ii dam cu kef la deal pe urcusul pronuntat.
De la un moment dat prin padure, observam ca mergem in paralel cu urme destul de proaspete de urs, eh ce sa-i faci, noi mergem pe cararea din teritoriul lui, si nu invers :P
Urcusul prin padure e destul de sustinut, si cum avem rucsaci nu tocmai usurei, pentru ca va trebui sa dormim in cort la Netis, ne incalzim destul de tare si incepem sa renuntam rand pe rand la cate un layer de haine, care dimineata datorita frigului patrunzator erau binevenite.
Dupa vreo 3 ore iesim intr-o poiana frumoasa, si de acolo se vede deja golul alpin, asa ca tinand cont ca ne-am miscat binisor, pana aici nefiind inca zapada, ne oprim in poiana la o pauza de masa si odihna.
Dani povesteste despre tentativele lui anterioare de cucerire a Vf. Bloju iarna, cand ba a fost prea mare zapada, ba au plecat pra tarziu, intr-una din dati intorcandu-se chiar la jumatate de ora de varf, nefiind pregatiti sa campeze peste noapte sus in creasta.
Lasam in spate privelistea cu barajul din Poiana Marului si continuam sa marsaluim prin golul alpin, punem pe noi gecile ca bate vantul cam tare aici sus si se si innorase, si ne minunam de privelistea minunata oferita de Tarcu, Godeanu si pana spre Retezat.
Ajungem si la primele portiuni mai intinse de zapada, si ne apropiem cu pasi repezi de varful Bloju, se pare ca de data asta va fi o reusita de cucerire pentru Dani, si ne bucuram toti pentru el.
Se apropie inserarea, si ajungem pe varful Bloju, si vedem deja caldarea lacului Netis unde vom campa in seara asta. Pe varf Anke e surprinsa de gestul dragut din partea lui Dani de a-i oferi un inel si de a-i face o declaratie de dragoste, foarte frumos sfarsit de zi:P
Decidem sa coboram sub Vf. Bloju la un lacusor micut, inainte de lacul Netis, si punem cortul ca deja se lasa intunericul. Dani se pune sa topeasca zapada sa avem apa destula pentru a doua zi, si ne punem sa povestim la adapostul cortului si caldurica sacilor de dormit.
Nu dupa mult timp incepe sa fulguiasca si sa se inteteasca vantul.
A doua zi de dimineata era un strat bunisor de zapada asternuta iar cortul inghetat bocna, ne punem la curatat cortul, impachetam, luam micul dejun si ii dam spre creasta cu drag si spor.
Iesim in creasta pe Vf. Bloju, care acum e acoperit de un strat bun de omat, facem niste poze si plecam spre Saua Iepii.
Coborarea spre Saua Iepii e lunga si pronuntata, si intram de vreo 3 ori prin jnepenis, deloc placut, dar in schimb e o zi superba si peisajul e de vis in toate partile, spre Retezat, spre Godeanu, spre cealalata parte a Tarcu-lui.
Ajungem in Saua Iepii, unde sunt cateva corturi, ne miram ca au campat peste noapte acolo, dar intrand in vorba, aflam ca au urcat tarziu de la Gura Apei, si i-a prins ninsoarea seara, si au decis sa nu mai urce pe platoul de sub Baicu, ci sa ramana acolo, insa i-a costat 2 corturi rupte de la vantul puternic de peste noapte, si bineinteles inghesuiala in celelalte corturi.
Coboram din Saua Iepii spre padure, spre drumul forestier, ne oprim sa mancam ceva, si ii dam pe drumul forestier spre masina. Drumul parca nu se mai sfarseste, noi suntem incaltati cu bocancii de iarna cu talpa rigida, si oboseala e tot mai accentuata si ne resimtim toti.
Dupa un drum lung pe forestier (ultima data cand il mai parcurg pe jos, cand se poate si cu masina, mai ales ca nu era zapada) ajungem in jur de ora 18 la masina si pornim spre Arad, cu nostalgia unei frumoase ture in ciuda oboselii acumulate . am parcurs in jur de 30 km aprox. in cele 2 zile, dar a meritat tot efortul. Deja ne gandim la tura viitoare.....unde sa fie....:P
Plecam din Arad vineri dupa-masa cu o masina spre Poiana Marului, suntem 4 persoane, o fata si 3 baieti: Ancke, Dani, Alex si eu (Silviu). Ajungem pe intuneric in Poiana Marului si dibuim un loc fain de pus cortul, ne bagam in sacii de dormit ca afara se lasase frigul bine de tot, si tragem pe dreapta.
Dimineata la ora 6:30 ne trezim, stim ca avem drum lung pana in caldare la Netis unde planuim sa dormim sambata seara, asa ca la ora 8 deja incepem sa urcam pe Bistra Marului.
Dimineata la ora 6:30 ne trezim, stim ca avem drum lung pana in caldare la Netis unde planuim sa dormim sambata seara, asa ca la ora 8 deja incepem sa urcam pe Bistra Marului.
Vremea pare deocamdata frumoasa, chiar daca prognoza meteo se anuntase cam nefavorabila pentru sambata, noi insa ne bucuram si ii dam cu kef la deal pe urcusul pronuntat.De la un moment dat prin padure, observam ca mergem in paralel cu urme destul de proaspete de urs, eh ce sa-i faci, noi mergem pe cararea din teritoriul lui, si nu invers :P
Urcusul prin padure e destul de sustinut, si cum avem rucsaci nu tocmai usurei, pentru ca va trebui sa dormim in cort la Netis, ne incalzim destul de tare si incepem sa renuntam rand pe rand la cate un layer de haine, care dimineata datorita frigului patrunzator erau binevenite.
Dupa vreo 3 ore iesim intr-o poiana frumoasa, si de acolo se vede deja golul alpin, asa ca tinand cont ca ne-am miscat binisor, pana aici nefiind inca zapada, ne oprim in poiana la o pauza de masa si odihna.
Dani povesteste despre tentativele lui anterioare de cucerire a Vf. Bloju iarna, cand ba a fost prea mare zapada, ba au plecat pra tarziu, intr-una din dati intorcandu-se chiar la jumatate de ora de varf, nefiind pregatiti sa campeze peste noapte sus in creasta.
Lasam in spate privelistea cu barajul din Poiana Marului si continuam sa marsaluim prin golul alpin, punem pe noi gecile ca bate vantul cam tare aici sus si se si innorase, si ne minunam de privelistea minunata oferita de Tarcu, Godeanu si pana spre Retezat.
Ajungem si la primele portiuni mai intinse de zapada, si ne apropiem cu pasi repezi de varful Bloju, se pare ca de data asta va fi o reusita de cucerire pentru Dani, si ne bucuram toti pentru el.
Se apropie inserarea, si ajungem pe varful Bloju, si vedem deja caldarea lacului Netis unde vom campa in seara asta. Pe varf Anke e surprinsa de gestul dragut din partea lui Dani de a-i oferi un inel si de a-i face o declaratie de dragoste, foarte frumos sfarsit de zi:P
Decidem sa coboram sub Vf. Bloju la un lacusor micut, inainte de lacul Netis, si punem cortul ca deja se lasa intunericul. Dani se pune sa topeasca zapada sa avem apa destula pentru a doua zi, si ne punem sa povestim la adapostul cortului si caldurica sacilor de dormit.
Nu dupa mult timp incepe sa fulguiasca si sa se inteteasca vantul.
La un moment dat, ies afara din cort si am placuta surpriza sa vad un covor alb proaspat care se asternuse deja peste tot. Anins ceva in noaptea care a urmat, a batut si vantul moderat, pe care l-am resimtit, fiind la margine in cort exact in partea din care sufla:P
A doua zi de dimineata era un strat bunisor de zapada asternuta iar cortul inghetat bocna, ne punem la curatat cortul, impachetam, luam micul dejun si ii dam spre creasta cu drag si spor.
Iesim in creasta pe Vf. Bloju, care acum e acoperit de un strat bun de omat, facem niste poze si plecam spre Saua Iepii.
Coborarea spre Saua Iepii e lunga si pronuntata, si intram de vreo 3 ori prin jnepenis, deloc placut, dar in schimb e o zi superba si peisajul e de vis in toate partile, spre Retezat, spre Godeanu, spre cealalata parte a Tarcu-lui.
Ajungem in Saua Iepii, unde sunt cateva corturi, ne miram ca au campat peste noapte acolo, dar intrand in vorba, aflam ca au urcat tarziu de la Gura Apei, si i-a prins ninsoarea seara, si au decis sa nu mai urce pe platoul de sub Baicu, ci sa ramana acolo, insa i-a costat 2 corturi rupte de la vantul puternic de peste noapte, si bineinteles inghesuiala in celelalte corturi.
Coboram din Saua Iepii spre padure, spre drumul forestier, ne oprim sa mancam ceva, si ii dam pe drumul forestier spre masina. Drumul parca nu se mai sfarseste, noi suntem incaltati cu bocancii de iarna cu talpa rigida, si oboseala e tot mai accentuata si ne resimtim toti.
Dupa un drum lung pe forestier (ultima data cand il mai parcurg pe jos, cand se poate si cu masina, mai ales ca nu era zapada) ajungem in jur de ora 18 la masina si pornim spre Arad, cu nostalgia unei frumoase ture in ciuda oboselii acumulate . am parcurs in jur de 30 km aprox. in cele 2 zile, dar a meritat tot efortul. Deja ne gandim la tura viitoare.....unde sa fie....:P
